Coronas 2005 - Tempranillo (Torres)

Creat din soiul spaniol Tempranillo, cu un adaos neglijabil de Cabernet Sauvignon, vinul te intampina cu un nas fructat (cireasa si ceva mura), tusate cu un usor iz afumat, imbietor.

In gura, vinul lasa la o parte orice politeturi si te loveste direct, cu gustul lui carnos, puternic, in care nuanta afumata joaca deja un rol principal.

Taninii sunt incredibil de hotarati si bine structurati, drept pentru care, vinul continua sa para un exercitiu de forta mai degraba, decat o intalnire amicala. Acest lucru ma face sa cred ca vinul e inca in crestere si mai poate fi pastrat o perioada pentru a se mai imblanzi.

Postgustul iti lasa cerul gurii ca dupa finalul unei batalii, dupa care iti revii cu greu. Dar parca mai atragatoar este gustul luptei, asa ca decat sa-ti lingi ranile, mai bine mai iei o gura de vin.
Nota: Publicat deasemenea si aici.

+ 2

Mi-am amintit ca m-a intrebat Vali despre comunitatea bloggerilor de vin. Ii spuneam atunci ca e prematur sa vorbim despre asa ceva. Nici acum lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, insa pe zi ce trece descopar oameni noi pe care incep sa-i citesc cu placere.

O sa incerc sa va tin si pe voi la curent, cei care ajungeti aici in special datorita pasiunii pentru vin, cu cine si ce mai scrie, fie adaugand ca de fiecare data in blogroll un nou rand, fie ca acum, invitandu-va sa cititi cele doua bloguri pe care am avut placerea sa le descopar de curand: Pivnicer si Vinuri Povestite.

Tsantali Rapsani 2004

13.5 grade alcoolice, ascunse bine intr-un buchet echilibrat, plin de nuante de fructe uscate, mirodenie si un strop de rodie, nascut prin cupajarea a trei soiuri elene (Xinomavro 34%, Krassato 33% si Stavroto 33%) tinute pe jumatate (pret de sase luni) in butoaie mici de stejar frantuzesc.

Taninii sunt puternici, asemeni unor de alergatori de 100 mentri garduri, te fac sa iti redescoperi tot cerul gurii, fara a te distrage insa de la dialogul smecheresc cu aroma fructoasa din vin. Final fin si prietenos.

Parlez-vous Français? (Degustare de grup)

Pentru ca nu ne-am putut decide in timp util cu ce vinuri italiene sa ne continuam periplul oenologic prin aceasta tara, dar mai ales pentru ca Ghenadie a venit cu doua propuneri carora greu le-am fi putut rezista, joia trecuta am revenit pe meleaguri frantuzesti.

Cum poate sunteti curiosi ce vinuri ne-au intors din drum, o sa trec direct la descrierea lor.

Dourthe No. 1 - 2007, alc. 12.5%: un cupaj de Merlot si Cabernet Sauvignon de un rosu vivace; nas copilaros, in care regasesti nuante floral-vegetale; gust nesofisticat cu ceva trimiteri catre gemul de prune; postgust scurt si apos.

Chateau Gloria - Saint Julien - Domaines Martin 2006, 13% alc: Culoare violacee frumoasa; nas bine facut, decorat cu note de violete si o tusa fina de piper; gust puternic insa greu de citit; tanini asprii, putin astringent; l-am suspectat ca nu a ajuns inca l-a maturitate.

La Chapelle de la MaissonHaut-Brion - 2006, alc. 13.5% (Domaine Clarence Dillon, Graves): Granat stralucitor; nas complex in care capsuna si cireasa se aseaza frumos impreuna; in gura vinul este corpolent si calm; un vin consistent ce iti acopera tot cerul gurii cu senzatii fructoase; in acelasi timp mai poti simti vag o senzatie de carne cruda si sange, iar in final, iti arunca un zambet fin de foi de tutun.

Chateau La Maisson Haut-Brion -1995, alc. 13% (Domaine Clarence Dillon, Pessac-Leognan, Graves): Culoare brumarie, nas carnos pe care eu l-am asociat cu un iz de faleza/plaja (iertati-mi asocierea); sangvinic, in nas se mai simte un usor miros de praf de creta; odata gustat, pune stapanire pe toata gura cu gustul lui mineral pigmentat cu un strop de samanta de dovleac; tanini bine integrati; daca ar fi sa il caracterizez mai pe scurt as spune ca e un vin dificil, despre care am auzit ca reprezinta bine tipicitatea zonei, o experienta foarte interesanta.

Cousino Macul - Cabernet Sauvignon - Antiguas Reserva 2006

Un vin facut in clasicul stil chilian, imbujorat, vivace si usor exotic. Nas plin de asocieri interesante de fruct de padure si ceva cafea.

In gura este ceva mai sobru la inceput. Taninos si cu nuanta baricata destul de usor de sesizat, se imprieteneste rapid cu cerul gurii, pentru a-l alinta spre final cu nuantele lui prietenoase, puternic fructate (cireasa) si ceva trimiteri din sfera florala.

S-a furat un Print (Prince Mircea 2006)

O sa fiu scurt. Marturisesc ca de cele mai multe ori cand un vin nu imi place prefer sa nu il comentez mai degraba decat sa arunc cu pietre in el. Pana la urma, de fiecare data cand e vorba de gusturile personale, este indicat sa recurgi intr-o oarecare masura la o asemenea tactica.

Astazi o sa fac una din acele exceptii si am sa pun la zid un vin care la un moment dat imi era drag (recolta 2005). Este vorba de Prince Mircea de la Vinarte. Am mai spus-o in treacat (aici si aici) ca diferenta intre cel despre care va vorbeam la acel moment si cele incercate ulterior (cred ca toate recolta 2006) era, daca nu de la cer si pamant, macar de la print la cersetor.

In weekend s-a repetat povestea cu cersetorul ce poarta eticheta de print: lemn excesiv si izuri de plastic ars. Sigur, putem sa gasim multe scuze, dar v-am promis ca voi fi scurt.

Mi s-a confirmat insa o mai veche teorie de-a mea cum ca la vinurile romanesti e bine sa ai grija ce recomanzi pentru ca ce a fost bun odata nu e neaparat bun si acum.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Colomba Platino 2006 - IGT Sicilia

Ultima intalnire de la Ginger mi-a redeschis apetitul pentru vinuri italiene si, cum in discutiile noastre de atunci, am adus vorba fugitiv si despre vinurile albe din aceasta tara, mi-am zis ca merita putin aprofundata aceasta tema si am pornit astfel la un scurt studiu individual.

Marturisesc ca n-am facut un scop anume din aceasta, dar norocul mi-a scos in cale un vin alb sicilian pur sange, pentru ca atat Insolia cat si Grecanico, soiurile ce intra in procente de 9/1, in acest cupaj sunt doua soiuri cu parfum sicilian.

Poate ca varsta, nu tocmai de neglijat pentru un vin alb, v-ar putea speria. Nu va temeti, vinul emana un parfum proaspat de flori si coaja de lamaie care va va face probabil, sa uitati pentru o clipa ca afara sta sa ninga si sa va inchipuiti pentru o secunda ca va aflati pe o colina de un verde crud si va treceti palma peste florile de camp. In gura lucrurile se complica si mai tare. Un amestec de pepene galben si miere iti inunda gura, toate astea astea fiind sustinute de o aciditate ridicata, care reuseste sa pastreze placut prospetimea acestui vin.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Vino Molengo 2006 (D.O. Navarra)

Daca inca va mai intrebati daca sa va vaccinati sau nu impotriva gripei porcine (AH1N1), o sa va invit intai sa cititi o veste buna aici, iar apoi sa incepem cura cu un vin spaniol domol, dar bine inchegat.

Vino Molengo este din cate am aflat din putinele informatii gasite pe net un cupaj de Merlot ,Tempranillo si Cabernet cu un nas picat, aprope iute, ce aduce cu brazeturi traditionale din acelasi registru de arome. Culoarea rubinie este foarte vioaie, iar in gura atmosfera este intretinuta de arome de cireasa condimentate aceleasi nuante iuti, de care spuneam ca le-am simtit si la contactul olfactiv. Nu cred sa fi avut contact cu stejarul, dar nici nu cred ca si-a propus sa fie un vin prea complicat. Vinul are insa suficienta aroma iar taninii, usor de sesizat, sunt blanzi si deloc deranjanti.

Il recomand la un platou de branzeturi sau la o pana de curent de durata medie.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Cu lupa pe Sangiovese - Degustare de grup

Cand ne-am hotarat ca uramatoare intalnire sa o dedicam Italiei au aparut si problemele. De unde sa incepem? Sunt atatea lucruri de incercat! Sa facem o mica incursiune in diversitatea vinurilor italiene sau sa ne axam pe o zona sau un soi anume?

Pana la urma am optat pentru ultima varianta (desi putem considera la fel de corect ca a fost vorba si de o degustare de vinuri toscane), si cum poate va asteptati, alegerea a fost Sangiovese, cel mai raspandit soi din peninsula.

Degustarea a cuprins atat un Sangiovese pur-sange cat si vinuri celebre create din acest soi cum sunt Brunello si Rosso di Montalcino si, binenteles, Chianti.

Am sa va las acum in compania notitelor luate, cu rugamintea sa ignorati din imagine sticla de Enira Reserva care, a avut rolul doar de ne mai varia putin registrul pe final, ea neavand nici o legatura cu acest soi, dupa cum probabil stiti deja.

Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007, 13% alc, prod. Rocca delle Macie: Culoarea tanara, vioaie; nas curat, cu tonuri de visina si fine trimiteri florale (petale de trandafir); gust fin, nesofisticat; taninii sunt moi, ce il fac prietenos si usor de baut; un vin cu valente gastronomice (mancaruri mediteraneene usoare); postgust mediu, fructat.

Pater Sangiovese 2007, IGT Toscana, 13% alc, prod. Frescobaldi: Culoare rosu aprins; nas puternic, cu indicii de piele si putina menta; gustul este bogat in tonuri fructoase (capsuna) ce il fac sa para chiar putin dulceag; tanini destul de pronuntati; postgust nu foarte lung, deschis.

Rosso di Montalcino Castello Tricerchi 2006, 13% alc, prod. Agricoltori del Geografico: Culoare rubinie intensa; nas cuminte, dar cu compozitie destul de complexa (vanilie si pruna confiata); gustul este simplu, necomplicat, nedefinit, aproape plat (sau, in orice caz, sub asteptarile pe care le aveai dupa contactul olfactiv); carenta de corpolenta; postgust scurt.

Banfi Chianti Classico Riserva 2005, 13% alc, prod. Castello Banfi: A fost dezamagirea serii; nasul, destul de deranjant la primul contact, pare sa isi revina dupa o agitare prelunga, dar nu suficient; nunatele timide de cirese nu au reusit sa il ridice la asteptarile mele.

Valiano Chianti Classico Riserva 2001, 13% alc, prod. Castelnuovo Berardenga: Culoare brumarie inchisa; nas fructos (mura si pruna coapta); gustul este imbogatit si de izuri condimentate si ceva ce aduce cu stafidele; pe final, aportul stejarului este destul de evident; tanini pronuntati; postgustul este usor piperat.

Brunello di Montalcino 2004, 13.5% alc, prod. Castello Banfi: Vinul are culoare stralucitoare, picioare pronuntate si, de departe, cel mai coplicat nas; pe langa fructuozitatea ridicata (fructe de padure negre), la complexitatea lui si aduce aportul si un usor iz de iasomie; gustul incanta prin tonuri catifelate de fructe (as spune ca aduce cu ciresele excesiv coapte si putin lychee) la care se adauga ceva caramel si vanilie (in special pe final); tanini vigurosi; postgust lung ce mie imi aduce a martipan.

Desi poate imi veti spune ca plaja de preturi si diversitatea vinurilor nu se preteaza foarte bine la alcatuirea unui clasament, va reamintesc, ca de fiecare data ca e vorba pur si simplu de gustul meu personal si dau drumul la calcule:

1. Brunello di Montalcino 2004 - Castello Banfi
2. Pater Frescobaldi 2007
3. Valiano - Chianti Classico Riserva 2001
4. Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007
5. Rosso di Montalcino - Castello Tricerchi 2006
6. Banfi Chianti Classico Riserva 2005

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Cand regulile le fac eu ...

Inainte sa trec la postarea dedicata degustarii de saptamana asta, vreau sa scap de o datorie mai veche, care marturisesc ca, daca as fi tratat-o cu mai multa seriozitate, ar fi putut deveni o postare foarte lunga. Cum insa regulile ei sunt destul de permisive, o sa imi permit sa o simplific putin. Chiar asa ... cum ar fi ca si in viata de zi cu zi sa fac eu mereu regulile?